Istoria textilelor și utilizarea lor în design-ul de interior

Așa cum povesteam în articolul despre țesături, perdelele și draperiile au fost inventate și folosite încă din cele mai îndepărtate timpuri.

Dacă în Epoca Bronzului au fost inventate roata, olăritul și construcțiile, în Epoca Fierului deja se studiau arhitectura, meșteșugurile și prelucrarea, deci cam de atunci datează și acoperitoarele de fereastră. Dacă la început geamurile erau acoperite cu piei de animale, apoi cu materiale țesute la războaie rudimentare, odată cu dezvoltarea rutelor comerciale, ca, de exemplu, Drumul Mătăsii, schimburile de produse și de informații au dus la evoluția și, implicit, perfecționarea tehnicilor de lucru, astfel ajungându-se la prelucrarea plantelor și creșterea animalelor și a altor orătănii (de ex.: viermii de mătase). Cu timpul s-a ajuns la producerea țesăturilor fine din mătăsuri, catifele și alte țesături. E drept, în mare parte, doar cea mai înaltă pătură socială avea acces la aceste țesături prețioase, dar, în același timp, și oamenii de rând aveau draperii în geam, draperii simple și în culori pământii, deoarece pigmentul nu era accesibil oricui. Atât în cazul păturilor sociale înalte – castele și palate, cât și în cazul oamenilor de rând, în principiu, draperiile la vremea respectivă aveau un rol foarte clar: fonoabsorbante, protecție termică și luminoasă, aici incluzând și oferirea de intimitate.

Cu timpul, lucrurile au evoluat, în secolul al XV-lea apărând dantela folosită atât la îmbrăcămintea domnițelor, cât și la ferestre. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, deja vorbim de țesături grele, colorate și mătăsuri extrem de fine. Catifelele de mătase erau tăiate milimetric și, evident, suita de jacquard-uri împletite cu strășnicie: brocart, damasc și matlasse-uri. În secolul al XVII-lea au apărut și broderiile englezești foarte renumite și scumpe.

Dantela de bumbac (secolul al XVI -lea)

 

Dacă până acum vorbeam doar de țesături naturale, în secolul al XVII-lea începea industrializarea, iar lucrurile au evoluat cu o vitează amețitoare. Văzând nevoia constantă de evoluție, în anul 1712, Thomas Newcomen dădea startul revoluției industriale și astfel a fost produs primul motor cu aburi prevăzut cu piston, cilindru, perfecționat mai târziu de către James Watt.

Ei bine, de la motorul cu aburi până la suveica zburătoare a fost doar un pas. Lui John Kay i se datorează această invenție, deloc neglijabilă, ținând cont de faptul că aceasta permitea producerea țesăturilor mai late. Câțiva ani mai târziu, James Hargreaves inventează și mașina de tors, mai exact în anul 1765. 

13 ani mai târziu, Edmund Cartwright produce primul război de țesut. Unde se întâmplau toate astea? Evident, în Anglia.

 

Așadar, revoluția industrială aduce schimbări majore în lume. Revoluția în sine a însemnat procesul tehnic complex prin care munca manuală a fost înlocuită de mașini. În acest proces, omul trebuia doar să supravegheze, alimenteze și să regleze mașinile.

Război de ţesut catifea


Primul domeniu în care a fost utilizată mașina cu abur a fost industria textilă.

Această revoluție industrială a avut un impact masiv asupra economiei și a industriei. După a doua jumătate a secolului al XVII-lea, au apărut ramuri noi de producție, centre industriale, și s-au dezvoltat relații economice capitaliste și, evident, a apărut clasa mijlocie. Vestimentația și decorațiunile interioare au suferit o schimbare majoră. Tot în această perioadă s-a dezvoltat burghezia ca și clasă socială capitalistă.

Evoluarea rapidă a industrializării a intensificat nevoia de consum și, astfel, au apărut produsele sintetice în povestea textilelor de interior și nu numai.

Dacă la începutul Primului Război Mondial încă se mai producea o calitate foarte ridicată, pe durata celor două războaie mondiale, lucrurile stagnează, având un alt boom după 1950, când lucrurile pare-se că ar intra pe un făgaș normal.

Ce s-a întâmplat după 1950 ne e destul de clar. Mișcările politice masive schimbă structura societății și astfel dispar clasele sociale. Înmulțirea populației duce la creșterea masivă a consumului, nemaipunându-se preț pe calitate. Dacă cu 100 de ani în urmă, vorbeam de Anglia, ca și mare producător de țesături de interior și nu numai, după 1950, China prinde avânt și începe să producă cantități uriașe de textile, satisfăcând astfel cerințele pieței, nu același lucru putem spune despre calitate.

Tot după 1950, diversitatea de culori devine din ce în ce mai prezentă în design-ul de interior și, implicit, în țesăturile pentru perdele, draperii sau țesăturile destinate tapițării paturilor, scaunelor sau fotoliilor, apogeul atingându-se în perioada Flower Power. Pentru că până în 1950 se pune la punct partea de textil, după această perioadă se dezvoltă rapid partea de design. Diversitatea formelor și a culorilor fiind din ce în ce mai prezentă pe țesăturile destinate design-ului de interior și nu numai.

Privind the big picture of the evolution, am putea spune că azi, cel mai mare producător de țesături din lume este China. Țesăturile chinezești le găsești peste tot pe piață. Dacă ți se spune că o perdea este produsă în Turcia, nu crede! 99.99% China este țara producătoare. Urmează Bangladesh și India. Cele trei țări menționate mai devreme plasându-se în partea de jos a topului calității. La polul opus, Europa se laudă cu mari fabrici producătoare de țesături de calitate. Aici putem menționa: Anglia, Spania, Italia, Franța și Germania.

Îndrăznesc să adaug Turcia lângă țările europene, din simplul motiv că ei au produs dintotdeauna țesături de calitate, încă din vremea Imperiului Otoman și, evident, le-au comercializat în țări cu putere mare de cumpărare, clar nu este cazul României.

Evoluția tehnologiei ne-a ajutat și ne ajută, în continuare, să ne producem țesăturile necesare în design de interior. Decizia asupra calității aparținându-ne în totalitate sau fiind decisă de către buget sau puterea de cumpărare.

Ce se găsește pe piața din România?

Cum spuneam mai sus, China este prezentă pe toate piețele lumii, inclusiv România. La fel și marfa din țările vestice. Astfel, avem acces la o piață largă de țesături textile pentru design-ul de interior.

Cum deosebim o perdea de slabă calitate de una calitativă?

Cel mai simplu exemplu, ar fi să iei un voal uni produs în Italia și unul produs în China. Pune produsul parte peste parte și apasă cu unghia marginea materialului împachetat. Vei observa că în timp ce voalul italienesc își va reveni rapid și nu va păstra dunga albă, cel chinezesc va păstra o dungă albă lăptoasă. Ăsta ar fi primul semn ce indică calitatea materialului.

Din păcate, dacă nu ai două produse diferite calitativ în același timp în mână, e greu să îți dai seama de calitatea materialului, textură și greutate. Astfel, îți va fi foarte ușor să faci confuzii, atunci când alegi perdelele și draperiile. Vei spune cu foarte mare ușurință că sunt aceleași produse.

Și totuși, după sute de ani de evoluție în materie de textile de interior design, suntem norocoși să avem acces și șansa să alegem dintre sutele de țesături, miile de modele și milioanele de articole prezente pe piață.

Articol scris de: Ştefania Ene

Surse foto: Pinterest.com, Wikipedia.com, http://peles.ro/ www.royal.uk, www.chateauversailles.fr